luni, 3 octombrie 2011

Sulina din zilele noastre.

 
Sulina este un oraş şi un port liber in judeƫul Tulcea, Dobrogea, la extremitatea estică a României, în Delta Dunării, în punctul de vărsare al braƫului Sulina in Marea Neagră. Are o populaƫie de 4.601 locuitori. Sulina nu este legată direct la reƫeaua de drumuri din România şi poate fi atinsă numai pe calea apei, fie pe  Dunăre, fie pe Marea Neagră

Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turiști. Mai nou acestă plajă este folosită pentru nudism, în locurile ei izolate. Plaja, în mare parte nu este amenajată, ceea ce îi oferă un aspect virgin.Plaja este cea mai lata portiune de acest fel de pe litoralul Marii negre si are o granulatie asemanatoare cu cea din Mamaia. Este o alternativă la stațiunea Vama Veche.

















































miercuri, 21 septembrie 2011

Teorii Privind Asasinarea lui Kennedy


     Cel considerat resposabil pentru atentat de către oficialităţiile americane, Lee Harvey Oswald, este un personaj curios. Acesta a lucrat ca operator de radar la o bază americană unde erau staţionate avioane de spionaj U-2, a dezertat mai târziu în Uniunea Sovietică şi s-a însurat cu nepoata unui colonel KGB.
  După ce s-a întors în Statele Unite, Oswald s-a ocupat cu propagandă pentru Cuba lui Castro, folosindu-se de o clădire din New Orleans pe care o împărţea cu un fost agent FBI care încerca să îl înlăture pe Castro. În toamna lui 1963, Harvey s-a mutat în Dallas unde avea mai multe contacte în FBI şi-a luat o slujbă în Texas Book Repository, chiar pe traseul unde avea să fie împuşcat Kennedy.

      Foarte multe întrebări au rămas fără răspuns. Cum a reuşit Lee Harvey Oswald să obţină o slujbă într-o clădire care oferea cea mai bună poziţie de tragere, din Dallas, fix în aceeaşi zonă prin care va trece maşina preşedintelui? Cum a reuşit acest personaj bizar să aibă legături cu mai mult grupuri subversive şi violente ca revoluţionarii cubanezi, KGB-ul şi FBI-ul? Cum se face că Jacqueline Kennedy Onassis, soţia lui JFK, a scăpat de un proces foarte incomod după ce Jack Ruby, un patron al unui club de striptease cu legături în Mafie, l-a ucis pe Lee Harvey Oswald? Ce căuta Richard Nixon, în Dallas, chiar pe data de 22 noiembrie?
Unul dintre cele mai importante motive pentru apariţia multiplelor conspiraţii cu privire la asasinarea lui Kennedy este raportul comisiei Warren, formată pentru a investiga circumstanţele incidentului, care prezintă foarte multe discrepanţe şi omisiuni.
     Cel mai interesant aspect, şi poate unul dintre cele mai dezbătute afirmaţii făcute în raportul Warren, este cea a glonţului care făcut şapte răni. În cultura populară mai este denumit şi "glonţul magic" din cauza traiectoriei ciudate pe care ar fi trebuit să o aibă. O mult mai bună explicaţie pentru numărul mare de răni ar fi fost că au existat mai mulţi trăgători, dar ar fi implicat existenţa unei conspiraţii.
Raportul Warren are însă şi multe alte elemente neconcordante, la fel de interesante, care nu sunt cunoscute publicului larg, cum ar fi cele 12 fotografii realizate de Phillip Willis, cu puţin timp înainte şi după asasinat. Deşi acesta a fost audiat de comisie, nu s-a ridicat de loc problema celei de-a opta fotografii, făcută la intrarea clădirii Texas Book Repository, în care apare un om care seamănă izbitor de mult cu Jack Ruby.
Mai este apoi şi problema radiografiilor, acestea fiind confiscate de agenţi federali în timp ce preşedintele se afla la Bethesda Naval Hospital. Radiografiile ar fi oferit dovezi de necontestat cu privire la traiectoria gloanţelor, ceea ce ar fi ajutat la o determinare precisă a locaţiei trăgătorului. Pe de altă parte, în miile de pagini din raportul Warren, se pot găsi detalii despre amprenta dentară a mamei lui Harvey Oswald, din anii 1950, precum şi o analiză complexă a trei fire de păr pubice ale asasinului.
     Potrivit procurorului din New Orleans, Jim Garisson, ziarul Dallas Morning News din 22 noiembrie conţinea o hartă cu ruta convoiului prezidenţial. Potrivit acestei hărţi, preşedintele ar fi trebuit să rămână pe strada Principală, după trecerea prin piaţa Dealy, fără să treacă pe lângă Book Depository. Maşina preşedintelui a urmat alt traseu, aducându-l pe JFK în ţinta lui Oswald şi a forţat maşinile să meargă cu 15 kilometri pe oră. Primarul oraşului Dallas Earle Cabell a fost cel care a semnat pentru modificările traseului.
Raportul conţine sute de asemenea probleme, dintre ele putându-se extrage câteva motive pentru grupuri diverse care ar fi avut interesul să îl vadă pe Kennedy mort.

Cubanezii

     Una dintre ipotezele care a supravieţuit de-a lungul anilor este cea care îi implică pe cubanezii de extremă dreaptă, exilaţi în Statele Unite, care s-ar fi simţit trădaţi de politica lui Kennedy, care a refuzat ca trupele americane să participe la invazia trupelor cubaneze, antrenate de CIA, operaţiune cunoscută drept Golful Porcilor. Aceştia au fost decimaţi, mii de imigranţi fiind ucişi sau închişi de regimul Castro. O conspiraţie a cubanezilor este însă puţin probabilă pentru că comunitatea din Statele Unite era infiltrată de agenţi ai serviciilor secrete americane şi nu s-ar fi putut organiza fără ştirea lor. O teorie mult mai probabilă este că în spatele asasinării ar putea fi Castro, acesta supravieţuind mai multor atentate la viaţa sa, de cele mai multe ori organizate de CIA.

KGB

      Aceasta este o teoria care are cei mai mulţi adepţi. Leon Trotsky Oswald a stat doi ani în Rusia, s-a însurat cu nepoata unui colonel KGB şi s-a întors în SUA pentru a-l ucide pe preşedintele Statelor Unite într-un moment sensibil al Războiului Rece.
Singura problemă este motivul. Kennedy îi umilise aparent pe sovietici în conflictul cu rachetele nucleare din Cuba, dar situaţia geopolitică a ruşilor era mai puternică în 1963. Kennedy mutase rachetele nucleare de la graniţa Turciei, ca o concesie, şi fusese de acord să lase Cuba în pace. Premierul rus Kruschev nu avea interes să scape de preşedintele american  pentru că nu se putea aştepta la asemenea înţelegere de la Johnson sau un alt succesor republican.

Mafia

     Familia Kennedy a luat o poziţie foarte puternică împotriva crimei organizate. Robert Kennedy ocupa atunci funcţia de procuror general şi era puternic antipatizat de liderul sindical şi mafiot, Jimmy Hoffa, din cauza mai multor procese. Mafia avea şi o legătură puternică cu comunitatea cubaneză, CIA folosind ambele grupări pentru lovituri împotriva lui Castro. Familiile mafiote s-au simţit trădate de tratamentul procurorului general după ce colaboraseră cu CIA-ul.
Mafia avea motivul şi resursele pentru a-l da jos pe Kennedy şi pe fratele său, controlându-l şi pe Jack Ruby, patonul de club de striptease. Este însă puţin probabil că ar fi putut influenţa comisia Warren şi investigatorii FBI.

Guvernul Statelor Unite

     Această teorie este atât şocantă încât ar putea fi şi adevărată. Cea mai probabilă versiune este că o facţiune a CIA-ului a decis să se ocupe de Kennedy din trei motive posbile.
1. A renunţat la Cuba, o ţară la care agenţia a lucrat din greu să o îngenucheze.
2. Pentru a-l împiedica să facă acelaşi lucru şi cu Vietnamul.
3. Ca răspuns la valurile de concedieri după eşecul din Golful Porcilor, începând cu directorul Agenţiei Allen Dulles (care a fost şi membru în comisia Warren)
CIA-ul din acea perioadă era mult diferit de instituţia de acum, fiind formată din veterani din Al Doilea Război Mondial, aceeaşi care au scos naziştii din Europa, deşi asemenea misiuni păreau imposibile.
Facţiunea se descurcă foarte bine pe teritoriu american şi alcătuieşte o echipă de trădători formată din cubanezi, mafioţi sau alt grup nemulţumit. Oswald este adus ca ţap ispăşitor. Ruby este păcălit şi îl împuşcă pe Oswald, iar adevăraţii asasini au fost la rândul lor ucişi şi îngropaţi undeva în Mexic.
Teoria CIA, spre deosebire de restul, oferă o explicaţie bună pentru neregulile din comisia Warren. Guvernul, chiar dacă ar fi aflat vreodată de implicarea CIA-ului nu ar fi putut spune nimic pentru că reacţia negativă ar fi fost de neoprit.

Conspiraţia zero

     În istoria Statelor Unite, începând cu anul 1840, fiecare preşedinte ales într-un an care se termină cu zero a murit în timp ce ocupa funţia. Singura excepţie este Ronald Reagan care a supravieţuit unui asasinat. Decesele preşedinţilor sunt aranjate, din motive mistice numerologice sau din alte cauze necunoscute. Principalii vinovaţi sunt în general francmasonii, bancherii sionişti, Vaticanul, Casa Regală Britanică şi alte grupuri. Nu există niciun sprijin pentru această teorie cu excepţia coincidenţei bizare.
Oricare ar fi motivul pentru asasinarea lui JFK, este foarte probabil să nu aflăm în timpul vieţii noastre şi deşi istoria tinde să pună lucrurile în ordine după ceva vreme, o lămurire nu va exista în timpul vieţii noastre.

     In urma cu exact 46 de ani, in 22 noiembrie 1963, presedintele John F. Kennedy era asasinat in timpul unei vizite in orasul texan Dallas. Moartea celui mai tanar si popular presedinte al Statelor Unite a ramas in memoria americanilor de orice varsta ca unul dintre cele mai tragice momente ale istoriei tarii.

     Nici pana astazi nu s-a aflat ce s-a intamplat in acea zi si cine a pus la care asasinatul, moartea celui de-al 35-lea presedinte american fiind subiectul a numeroase scenarii si teorii conspirative. Ce s-a intamplat in celebra limuzina albastra este, insa, cunoscut de toata lumea.

     Kennedy si sotia lui, Jacqueline, traversau centrul orasului Dallas impreuna cu guvernatorul statului Texas si sotia acestuia. Pe marginea strazilor multimea il aclama pe presedinte. Cu doar cateva momente inainte de tragedie, sotia guvernatorului ii spunea cat de mult il iubesc oamenii din Dallas.

     Apoi, la 12.30, s-au auzit trei focuri de arma. Primul si-a ratat tinta, toata lumea crezand ca sunetul a fost provocat de o petarda. Al doilea l-a nimerit pe presedinte in spate si i-a iesit prin gat, dupa care l-a lovit si pe guvernator. Urmatoarea lovitura a fost cea fatala, Kennedy fiind impuscat in cap.

JFK a fost transportat de urgenta la spital, dar a fost declarat mort o jumatate de ora mai tarziu.

     Presupusul asasin, Lee Harvey Oswald, a fost prins imediat, in mai putin de o ora si jumatate de la comiterea crimei si a ramas autorul oficial al ei. Ancheta ulterioara a confirmat ca el era vinovat de moartea presedintelui, dar adevarul nu s-a aflat niciodata deoarece a fost ucis doua zile mai tarziu si nu a apucat sa le spuna anchetatorilor ce s-a intamplat.

Scenarii si teorii

     Concluziile comisiilor de investigatii au fost initial acceptate de public, dar sondajele realizate de atunci arata ca 80% din americani nu cred in varianta oficiala si nici in dovezile prezentate in 1963.

     Printre aspectele care nu au fost clarificate nici pana acum se afla si numarul de gloante care s-au tras asupra lui Kennedy. Cei mai multi spun ca au auzit trei focuri de arma, dar sunt voci care afirma ca ar fi fost patru gloante, ceea ce inseamna ca Lee Harvey Oswald nu a actionat singur.

     Varianta unui al doilea lunetist este sustinuta si de traiectoria ciudata a primului glont, care l-a lovit pe guvernatorul de Texas dupa ce a intrat prin umarul presedintelui si i-a iesit prin gat. Astfel, ar fi trebuit ca acesta sa-si schimbe directia singur, lucru care i-a adus numele de "glontul magic".

     Si martorii care s-au aflat acolo confirma ipoteza. 35 dintre ei spun ca impuscaturile s-au auzit din fata, iar 56 le-au auzit din spate. Mai mult, alti cinci sunt convinsi ca le-au auzit din ambele parti.

     De asemenea, un medic din Camera de Urgente a observat rana foarte mare din partea din spate a capului era cu siguranta provocata de iesirea glontului, ceea ce insemna ca acesta fusese tras din fata.

     Asasinatul a fost studiat si de lunetisti ai Marinei SUA, care au afirmat ca este imposibil sa se fi intamplat asa cum afirma comisia de investigatii a FBI. Unul dintre instructorii scolii de lunetisti a declarat ca nici el nu ar fi putut sa traga asa.

     Scenariile conspirative privind existenta mai multor tragatori sunt mai actuale ca oricand dupa aproape 50 de ani de la asasinarea lui JFK si datorita tehnologiei moderne care permite o analiza mai atenta a acelui moment. Astfel, in urma cu doi ani, o analiza spectografica a metalului din care erau fabricate gloantele a dovedit ca au fost folosite cel putin doua arme.

     Dupa ce rezultatele analizei au fost facute publice, un expert FBI in metalurgie a declarat ca, in 1963, gloantele au fost considerate ca provenind din aceeasi arma doar in urma analizei continutului de plumb. In acest fel, aproape orice glont tras in Texas in anul respectiv ar fi putut sa provina din arma lui Oswald.

     Potrivit altor scenarii, John F. Kennedy ar fi fost asasinat de agenti cubanezi, ca razbunare pentru atacul din Golful Porcilor, din 1961, sau de mafiotii nemultumiti ca acesta l-a lasat pe fratele lui, procurorul general Robert Kennedy, sa ii aresteze.

     Alte variante spun ca totul a fost pus la cale de vicepresedintele Lyndon Johnson, care a devenit presedinte in locul lui, sau de israelieni care vroiau sa scape de el pentru ca nu era de acord cu programul lor nuclear.

Pacepa vede mana rusilor

     Rusii nu puteau sa nu fie implicati in aceste scenarii. Implicarea lor a fost descrisa mai tarziu chiar de fostul sef al DIE, colonelul Ioan Mihai Pacepa, intr-una din cartile sale. El spune ca in uriasa arhiva JFK, desecretizata in mare parte in anii 1990, a descoperit semne inconfundabile ale implicarii KGB-ului.

     Pacepa spune in cartea sa ca atunci cand sefii serviciilor secrete din blocul comunist au aflat de asasinarea presedintelui american au stiut ca sefii lor de la Moscova sunt implicati si nici nu a fost cazul sa puna intrebari.

     Fiecare dintre acesti sefi ai spionajului comunist petrecuse cel putin 20 de ani din viata incercand sa recruteze militari americani aflati la post in afara Statelor Unite, spune Pacepa, si toti puteau recunoaste "si in somn" ca Oswald era recrutat de KGB. Fostul sef al DIE a adaugat ca Oswald fusese cu siguranta recrutat de spionajul sovietic in perioada in care fusese detasat in Japonia.

     Asasinatele politice in strainatate ale KGB nu erau subiecte discutate pe fata in comunitatea de informatii din blocul sovietic, mai scrie Pacepa. Totusi, el precizeaza ca toti stiau ca Hrusciov transformase asasinatul intr-un instrument de politica externa imediat dupa ce s-a instalat la Kremlin.

     Fostul sef al spionajului romanesc scrie ca, dupa ce a zdrobit revolutia din Ungaria din 1956 si a ordonat ca Imre Nagy si ceilalti lideri sa fie adusi in Romania si executati, Hrusciov a comandat crearea unor sectii de "afaceri umede" (sangeroase) in toate serviciile secrete "fratesti" din blocul sovietic.

     Emigrantii anticomunisti stabiliti in Occident erau obiectivul principal al acestor servicii, dar din 1959 Hrusciov le-a indreptat si impotriva politicienilor anticomunisti occidentali.

     Conducerea DIE a primit noi reguli operationale, despre care s-a spus ca fusesera redactate de insusi Hrusciov, explica Pacepa. Potrivit acestora, asasinatele politice comise in Occident trebuiau sa ramana secrete pentru totdeauna, iar serviciile "fratesti" trebuiau sa raspandeasca "dovezi" care sa arunce vina asupra CIA sau a altor inamici convenabili.

Opt ani pana la desecretizarea raportului

     Toate dovezile adunate in anchetele care au urmat au fost sigilate la Arhivele Nationale pentru 75 de ani, pana in 2039. Legea respectiva care a secretizat documentele nu mai este in vigoare din 1992, asa ca 98% din documente au fost facute publice pana acum.

     Este vorba de 60.000 de documente care au in total peste patru milioane de pagini, ultima parte a adevarului urmand sa fie desecretizata in 2017.

     Chiar daca au trecut 46 de ani de atunci, subiectul este inca dezbatut intre americani si nu doar intre adeptii teoriei conspiratiei. Asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy este, alaturi de atacul de la Pearl Harbour si atentatele din 11 septembrie, un moment care a ramas viu in memoria celor care l-au trait si se spune ca oricine isi poate aminti foarte bine ce facea in momentul in care a aflat vestea.

     In dupa-amiaza zilei de 22 noiembrie 1963, scolile s-au inchis si si-au trimis elevii acasa, iar 54% din americani si-au intrerupt activitatea obisnuita. Potrivit datelor de atunci, in zilele care au urmat, starea americanilor s-a caracterizat prin lipsa poftei de mancare, probleme cu somnul, ameteala, nervozitate si chiar furie.

     Din momentul mortii lui, toate televiziunile importante din SUA si-au intrerupt programul obisnuit si au transmis numai stiri timp de 70 de ore, fiind cea mai lunga transmisiune de acest fel pana la atacurile din 11 septembrie 2001.

     John F. Kennedy a ramas in istorie ca cel mai tanar presedinte al Statelor Unite, dar si singurul presedinte american catolic. Desi a stat mai putin de trei ani la Casa Alba si nu a facut prea multe schimbari in SUA, este considerat de americani unul dintre cei mai buni presedinti pe care i-au avut, alaturi de Abraham Lincoln, George Washington si Franklin D. Roosevelt.

     De asemenea, intr-un top al celor mai admirati oameni ai secolului XX realizat de Gallup, JFK ocupa pozitia a treia dupa Martin Luther King Jr si Maica Tereza.

 Sursa:

joi, 8 septembrie 2011

George W. Bush, INTERVIU-EVENIMENT la 10 ani după 11 septembrie 2001: "Prima mea reacţie a fost furia. Cine naiba să ne facă asta?"

In primul interviu detaliat despre 11 Septembrie, acordat National Geographic, fostul presedinte isi aminteste tot ce a facut in acea zi fatidica si recunoaste ca a facut mai multe gafe.














Fostul preşedinte american George W. Bush a acordat un interviu postului de televiziune National Geographic, în care povesteşte pentru prima oară cum a trăit ziua de 11 septembrie 2001.

Interviul a fost realizat la scurt timp după ce Osama bin Laden a fost ucis, la aproape zece ani de la atacurile pe care le-a orchestrat asupra Turnurilor Gemene din New York şi a Pentagonului din Washington.
Discursul lui Bush, la zece ani de la atentate, pare unul rece, deloc emoţionant. În plus, fostul preşedinte recunoaşte, cu seninătate, o serie de gafe făcute imediat după 11 septembrie.

GAFA NUMĂRUL UNU: Bush nu a luat în seamă primul avion intrat în Turnurile Gemene, crezând că e un accident
Bush începe prin a spune că, dis de dimineaţă, 11 septembrie 2001 părea o "zi foarte normală": "Eram în Florida, în cadrul unei etape din reforma învăţământului. La 6.30, am ieşit din hotel, la alergat. Apoi, m-am îndreptat către o şcoală unde trebuia să mă întâlnesc cu elevii".
Odată ajuns aici, totul s-a schimbat sau, mai bine zis, trebuia să se schimbe. "Înainte să intru în clasă, am fost informat că un avion a intrat într-unul dintre Turnurile Gemene. Primul meu gând a fost că este un avion uşor, care a avut un accident din cauza vremii rele sau a pilotului. Le-am zis oamenilor mei să se ocupe de acest incident, după care am intrat în clasă", povesteşte Bush.
În clasă, preşedintele nu s-a putut concentra în totalitate asupra copiilor, însă nu din cauza grijilor legate de avion, ci a prezenţei jurnaliştilor. "Am simţit o prezenţă în spatele meu", îşi aminteşte Bush. Andrew Card, pe atunci secretarul însărcinat cu transportul, a intrat în clasă şi i-a spus preşedintelui: "Al doilea avion a lovit World Trade Center. America este atacată".



"Prima mea reacţie a fost furia. Cine naiba să ne facă asta?", spune Bush, care totuşi a decis să rămână în clasă şi să citească alături de copii. "Presa a început să primească telefoane, toţi ştiau şi toţi ochii erau pe mine. Aşa că am decis să nu mă grăbesc. Am vrut să-i apăr pe copii, să-mi păstrez calmul", rememorează Bush.
Până la urmă, preşedintele a ieşit din clasă, a început să dea telefoane şi a urmărit imaginile difuzate de televiziuni. "Eram oripilat, dar, spre deosebire de ceilalţi, aveam un job: să propag calmul", spune Bush. Astfel că a decis să ţină o conferinţă ad-hoc, într-o sală de clasă, în faţa părinţilor. Discursul în care preşedintele le spunea acestora că America este atacată a fost curmat brusc de Serviciile Secrete. "M-au luat pe sus", spune Bush.

GAFA NUMĂRUL DOI: Bush a ordonat să fie doborâte toate avioanele de pe cerul SUA
Departamentul de apărare decisese că preşedintele nu este în siguranţă la sol, astfel că Bush şi stafful au fost direcţionaţi către Air Force One. În drum spre avion, preşedintele a luat legătura cu secretarul de stat Condolezza Rice şi cu vicepreşedintele Dick Cheney, care constituiseră deja o celulă de criză. "Condolezza mi-a spus că un al treilea avion a lovit Pentagonul. Atunci m-am gândit: primul avion putea fi un accident, al doilea a fost un atac, iar al treilea - o declaraţie de război", îşi aminteşte Bush.
Deşi spune că primul lui gând a fost cum să prevină alte atacuri, Bush a avut timp să îmbrăţişeze stewardezele de pe Air Force One, înainte de a se urca la bord.



"Spre Washington, am simţit avionul înclinându-se. Mi-am dat seama că nu mergeam la Washington, ci într-un loc secret. Serviciile secrete considerau că e riscant să mă întorc într-un oraş care tocmai fusese atacat", spune Bush.
Când a realizat că "duşmanii" folosiseră avioane de linie pentru a ataca Turnurile şi Pentagonul, Bush a ordonat oprirea la sol a tuturor avioanelor din SUA. "În Air Force One, am decis ca armata să tragă în toate avioanele care nu reveneau la sol. Am hotărât că asta e soluţia ideală de a proteja ţara", spune Bush.



Curând, preşedintele a fost informat că un al patrulea avion s-a prăbuşit pe un câmp din Pennsylvania. "Când am auzit, credeam că s-a întâmplat asta datorită ordinului meu. Dar am aflat că era vorba despre un act de eroism", spune Bush. Actul de eroism s-a petrecut după ce teroriştii al-Qaida au deturnat un avion, pe care voiau să-l ghideze înspre Casa Albă. Pasagerii cursei au încercat să preia controlul aeronavei, însă aceasta s-a prăbuşit, iar toţi cei de la bord au murit.
"Nu ştii cum se conduce o ţară în război până nu faci lucrul acesta. În campania electorală, nu am susţinut că ştiu cum să fac acest lucru. Până pe 11 septembrie 2001, m-am concentrat mai mult pe problemele interne. Nu am vrut niciodată să conduc SUA într-un război", îşi reaminteşte preşedintele.
GAFA NUMĂRUL TREI: Bush a făcut o glumă despre al-Qaida, la câteva minute după ce Pentagonul fusese atacat
Până la urmă, Air Force One a aterizat în Louisiana, un loc considerat sigur de CIA. "Dacă aş fi păţit ceva, era o mare victorie pentru terorişti: ar fi reuşit să-l ucidă pe preşedintele Americii, pe timp de război", spune Bush.



În maşina care îi ducea pe preşedinte şi stafful său din aeroport în locul secret, Bush îşi aminteşte că a făcut o glumă. "Băiatul care conducea mergea cu 160 km/h. I-am spus să încetinească, că doar al-Qaida nu se află în locul unde mergeam noi. A fost singura glumă pe care am făcut-o în acea zi", recunoaşte uşor stânjenit Bush, la zece ani distanţă.
Ajuns în locul secret, preşedintele a făcut o declaraţie de presă: "Libertatea a fost atacată de nişte laşi fără faţă. Libertatea va fi apărată. Militarii noştri sunt în alertă". Interesant este că nimeni nu a aflat, până mai târziu, că această declaraţie a fost înregistrată şi că, la momentul difuzării ei la televiziunile din toată ţara, Bush deja plecase din Louisiana.



El şi stafful său se îndreptau către Nebraska. "Serviciile Secrete considerau că este cel mai sigur loc, era un buncăr în care am ţinut o videoconferinţă cu şeful CIA", îşi aminteşte Bush. Totuşi, gândul preşedintelui zbura deja către alt speech: "Voiam să mă întorc acasă (n.r. la Washington), nu mă puteam adresa naţiunii dintr-un buncăr, nu voiam să dau satisfacţie inamicului. Trebuia să vorbesc din Biroul Oval".
GAFA NUMĂRUL PATRU: Bush a amânat cu patru zile să declare război Afganistanului
"Când am coborât din Air Force One şi m-am urcat în elicopterul care mă ducea la Casa Albă, am văzut fum ridicându-se din Pentagon. Eram furios, dar am decis să nu declar război în acea seară (n.r. l-a declarat la patru zile distanţă)", spune Bush. Totuşi, preşedintele spune despre discursul său din Biroul Oval: "A fost exact ca o declaraţie de război, doar că nu am declarat război".



 Preşedintele a povestit, în premieră, că, în noaptea dinspre 11 spre 12 septembrie, a crezut că şi Casa Albă este atacată. "M-am trezit din somn şi am auzit o respiraţie sacadată. Era unul dintre angajaţii de la Casa Albă, care mi-a spus că suntem atacaţi. Am luat-o pe Laura (n.r. soţia), am luat câinele şi ne-am ascuns", îşi aminteşte Bush.
Totul a fost o alarmă falsă. "Un avion de vânătoare din flota noastră a zburat pe deasupra Casei Albe, dar semnalul său a fost interpretat greşit şi s-a crezut că este inamic", explică Bush.



  Preşedintele spune că, odată cu atacurile de la 11 septembrie 2001, s-a schimbat un "postulat". "S-a schimbat ideea că America este protejată de oceane", a realizat atunci Bush.

GAFA NUMĂRUL CINCI: Bush spune că trebuia să dea vina pe Serviciile Secrete pentru atentate
Ziua fatidică se încheiase, însă grijile de-abia începeau pentru Bush. "Pe 11 septembrie, eram preşedintele SUA. Pe 12 septembrie, eram preşedintele unei ţări aflate în război. Aveam nevoie de mai multe informaţii despre al-Qaida", spune Bush.



 La zece ani distanţă, preşedintele sugerează că Serviciile Secrete ar fi "vinovate" de atentate, pentru că nu strânseseră destule date despre al-Qaida. "Nu mai voiam să privesc în trecut, ci doar în viitor. Aşa că nu am dat vina pe Serviciile Secrete. Am hotărât să ne concentrăm pe Afganistan", spune Bush.
Preşedintele îşi reaminteşte că, pe 15 septembrie, când SUA au declarat război Afganistanului, el a rostit celebrele vorbe "Osama bin Laden, viu sau mort". "Mulţi m-au criticat. Nu am avut o strategie, dar am vrut să transmit un mesaj clar", spune Bush.
Preşedintele mai povesteşte, în cadrul interviului pentru National Geographic, ce a simţit când a vizitat, pentru prima dată, ce mai rămăsese din Turnurile Gemene. "Din aer, totul arăta ca o cicatrice uriaşă. Dar, când am coborât, parcă era iadul pe pământ. Am decis să strâng mâna tuturor poliţiştilor şi pompierilor de la faţa locului. Toţi cei strânşi în jurul meu scandau SUA, SUA şi erau însetaţi de sânge", spune Bush.



La locul tragediei din New York, preşedintele a făcut o altă glumă total nepotrivită. El s-a urcat pe o maşină de pompieri distrusă, a luat o portavoce şi a ţinut un discurs nepregătit. "Vreau să ştiţi că... nu pot vorbi mai tare de atât", a spus Bush. După care s-a folosit de "glumă" pentru a adopta un ton mai solemn. "Poate voi nu mă auziţi, dar, în curând, cei care au distrus aceste clădiri ne vor auzi. Teroriştii n-au câştigat, deşi ne-au zdruncinat economia, poporul şi vieţile. Ei nu ştiu că noi suntem o naţiune de oameni curajoşi", a rostit Bush la portavoce.



 Interviul se termină cu reamintirea zilei de 1 mai 2011, când Bush a fost sunat de succesorul său, Barack Obama, care i-a spus că Osama bin Laden a fost ucis. "I-am fost recunoscător, dar n-am simţit bucurie. 11 septembrie e o zi marcată în calendar, nu o vom uita niciodată", s-a limitat Bush să mai spună.

Sursa: www.gandul.info